Trestii-poezie chineza dinCartea cintecelor

Trestii verzi si dese se leagana-n boare,
Roua alba se preface-n bruma sclipitoare.
Fata mea de dor mult iubita,
Se afla pe undeva pe apa nemarginita.
Merg contra curentului s-o caut cu inima duioasa,
Calea-i atit de lunga si anevoioasa.
Merg in josul riului s-o caut cu infrigurare,
Pare-ca se afla in mijlocul apei soptitoare.
Trestii verzi si nalte se mladie sub soare,
Nu-i inca zvintata roua alba,
scinteietoare.
Fata mea de dor de-a pururi adorata,
Pare-ca se afla pe mal linga apa tremurata.
Merg contra curentului s-o caut cu inima pustiita,
Calea-i primejdioasa si se suie cotita.
Merg in josul riului s-o caut cu inima framintata,
Pare-ca se afla intr-o insulita de arbori inconjurata.
Trestii luxuriante se clatina frematatoare,
Boabe de roua alba sclipesc fara-ncetare.
Fata mea de dor mult indragita,
Pare ca se afla pe mal linga apa domolita.
Merg contra curentului s-o caut cu inima zbuciumata,
Calea-i primejdioasa si-n dreapta suie-ntorto-
cheata.
Merg in josul riului s-o caut cu inima nepoto-
lita,
Pare- ca pe-o bucata de pamint m-asteapta nelinistita.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s